era o vreme....

era o vreme cand navigatorii si familiile acestora erau cele mai privilegiate persoane din orasul meu..era o vreme ...

era o vreme cand eram tineri si nu ne pasa ca iesim din casa, cu parul ud, la minus zece grade celsius...era o vreme...

era o vreme in care muzica ascultat la magnetofon sau vinil era cea mai tare muzica compusa vreodata...era o vreme...

era o vreme cand iubeam si credeam ca avem aripi si ca nimeni niciodata nu va putea sa ni le taie...era o vreme...

era o vreme cand fratele mamei, al patrulea baiat dintr-o familie cu traditie.. in care numele trebuia mostenit, deci musai trebuia sa se nasca un baiat in neam ...ceilalti trei murisera la varste fragede, el, fratele mamei, a supravietuit cu greu, "marea foamete" din Romania anilor '46-'47 I-a ingreunat cresterea...s-a imbolnavit de rahitism, iar mama si bunica s-au chinuit din greu sa-l vindece, trebuia sa manance putin, des si bun...era o vreme...

era o vreme cand ma bateam cu fratele mamei, care era de varsta foarte apropiata varstei mele, dimineata pe canile de ceai, in bucataria de vara a bunicii...el castiga mereu, cana lui avea mai multe floricele desenate, mereu era mai frumoasa, chiar de ni le schimba bunica zilnic, tot la a lui tanjeam ...era o vreme...

era o vreme cand ne puneam puterea si mintea la in loc pentru a reusi in planurile noastre "diabolice" de a "umbla"  in camara cu bunatati a bunicii mele..dulceata de visine era preferata noastra, imparteam frateste lingurile...una tie, una mie...bunicii nu-i ieseau niciodata borcanele la numaratoare...era o vreme..

era o vreme cand intreaga familie s-a preocupat ca fratele mamei sa-si faca o slujba buna din care sa castige bani frumosi si sa-si intemeieze o familie, sa fie fericit la casa lui...era o vreme...

era o vreme cand il asteptam, numarand lunile, saptamanile, zilele, orele ..cand se intorcea din voiaj si ne aducea ce credea el ca ne bucura mai mult...mereu de foarte bun gust si calitate...mult mai tarziu am realizat ca ptr aceste cadouri facea eforturi mari...dar ii placea sa ne bucure...era o vreme...

era o vreme cand il ascultam in fatza unei cafele bune si tigara Marlboro cum depana povesti din lumi ireale ptr noi atunci...nu ne mai saturam sa-l ascultam...era o vreme...

era o vreme cand mi-a adus un disc, single, melodia aceea o ascult si azi cu mare bucurie si nostalgie...tin minte ca o puneam aproape non-stop...ma binedispunea mereu...era o vreme...

era o vreme, cand, ramas singur acasa, si-a dat tot salariul de pe o luna muncita din greu, pe o pereche de cizme albe...asa i-a placut lui, mereu, sa fie imbracat frumos, curat..elegant...si a fost certat ptr acest moft, ani si ani de zile, de bunica si mama mea..si el a tacut...si a indurat..asa a invatat sa traiasca tacand si indurand, ptr ca nu-i placea sa supere pe nimeni...era o vreme...

era o vreme....

si vremurile au trecut...si oamenii s-au dus...si din familia aceea ce a fost nevoita sa se refugieze din Rusia in Romania, doar pentru o vreme..familia aceea formata dintr-o femeie frumoasa,  alintata  de o familie foarte bogata, cu blazon si educatie...si un barbat provenit din mocani ardeleni, migrati  in sudul rusiei... o alianta greu acceptata in vremurile acelea...a ramas in viata singurul lor baiat... pana ieri, pe 4 noiembrie, cand , dupa o grea suferinta...a plecat ...lasand in urma sa amintiri si povesti ce incep cu "era o vreme"...